CONCURSUL NOSTRU ARATA CA AVETI DOUA FELURI DE COPII:
a) CISTIGATORI; b) INCA INSUFICIENT PREGATITI.


SITUATII CE NE BUCURA



Am avut placerea de a primi, dupa concurs, mesaje de felicitare, multumire si incurajare de la participanti. Le multumim, la rindul nostru, tuturor celor care au vazut in munca si efortul ORGANIZATIEI MISS ROMANIA ceva constructiv. Initial nu am vrut sa vorbim despre asa ceva, desi am fost indemnati sa o facem.

In seara zilei de 17 ianuarie am primit un nou mesaj. Era expediat de familia Botezatu. Baiatul dinsilor cistigase unul dintre titluri. La inceput am crezut ca este un text obisnuit, clasic, sa-i zicem. Cum spuneam, nu era primul. Nu aveau de ce sa ne flateze. Sergiu are, deja, banderola si cupa acasa. Parcurgindu-l, am constatat, insa, ca era vorba despre altceva. Era ceea ce asteptam dar nu credeam ca va fi formulat de un parinte, aflat mult prea aproape de fenomen pentru a reusi sa-si pastreze totalul echilibrul ! Va invitam sa il cititi! Ignorati cuvinte frumoase scrise la adresa noastra. Nu le-am eliminat pentru a nu debalansa textul.

Ne-am bucura daca esenta textului ar fi inteleasa de toata lumea!

Ante P.S.: Profesorul Eugen Munteanu din Petrosani, despre care se face vorbire in text, este un adevarat formator de campioni.

Iata textul familiei BOTEZATU, careia i-am solicitat acceptul special pentru a-l publica:

"Am asteptat sa-mi treaca euforia, sa ne linistim, si sa va multumesc acum, rememorand totul la rece, pentru acest concurs! A fost prima noastra experienta de acest fel si am avut incredere in Sergiu care s-a descurcat bine pe scena (sigur ca se putea si mai bine!). Este copilul care ne uimeste mereu, chiar si pe noi, parintii, deoarece a improvizat foarte mult! A avut o perioada foarte grea in decembrie: teze unice (cu rezultate f. bune desi l-am dat la scoala de la sase ani), festival judetean de muzica pt. copii si…la sfarsit si inceput de an, minunatul nostru dascal nu ne-a putut ajuta datorita faptului ca si-a pierdut mama (Dumnezeu s-o odihneasca !).

Era cat pe ce sa renuntam la acest concurs dar Sergiu a spus ca-si doreste sa participe si ca va face fata! In final am acceptat si i-am spus doar atat: trebuie doar sa-ti faci treaba pe scena, sa nu-l facem de rusine pe dl. Munteanu! Atat!

Aveam multe semne de intrebare dar, din bun simt (sau din prostie!!!) nu am vrut sa fiu obositoare!(la autoprezentare tare ne-am mai chinuit!! Initial am incercat o varianta in 30 de secunde, apoi la 20 secunde iar in final, cand am citit ca trebuie in 10 secunde, am concentrat-o la maxim! Si inchipuiti-va ca am stat cu cronometrul in mana ! Revazand filmarea am sesizat si usoara graba in care Sergiu s-a prezentat!).

In legatura cu parintii vesnic nemultumiti!!! Am vazut atatia de cand umblu pe la festivaluri si nu numai… Stimati organizatori, intradevar nu am mai vazut niciunde notele scanate. Este o initiative laudabila! Sotul meu era in sala si cineva de langa el i-a spus ca oricum se stiu castigatorii! Sotul meu a ras si a zis ”eu nu-i stiu!” “inseamna ca nu sunteti, poate, printre ei” a fost raspunsul. Atata timp cat parintii nu recunosc sau nu pot recunoaste valoarea celorlalti nu-si vor ajuta copiii! Eram in culise cand Mario Galatanu a facut playback show si l-am chemat repede pe Sergiu sa il vada ! A fost extraordinar… Evelyn a fost si ea fantastica ! Am vazut-o si la festivalul de la Craiova, “Micul artist”, si de atunci am remarcat-o. La fel mi-a placut si Roberta si Gabriela. Nu am avut timp sa urmaresc evolutia tuturor copiilor avand multa treaba in culise!...

Credeti ca noi am avut intotdeuna doar succese, am prins doar zile bune? Evident ca nu! Si intotdeauna l-am invatat sa-si gaseasca greselile si sa si le indrepte. Cand a iesit dupa proba 1, i-am spus unei mamici care parea entuziasmata de Sergiu: “se putea si mai bine” iar Sergiu mi-a spus in timp ce-l schimbam pentru “tinuta de zi”: am gresit in doua locuri pentru ca nu mi-am ales bine gama la Acapela”. Sigur ca l-am incurajat pentru a continua concursul dar a avut dreptate. Pe tren chiar am discutat de lucrurile care puteau fi facute si mai bine! Acum stiu ca o sa sune a lauda dar am stiut ca, dupa Mario, Sergiu s-a descurcat cel mai bine dintre baieti! Si daca nu aveam dreptate nu ar fi fost un capat de tara! Intotdeuna l-am invatat ca trebuie luate lucrurile de la capat! Daca renuntam dupa primul insucces la 6 ani…! Sunt o bataioasa si o… perfectionista si incerc sa-mi cresc copilul cu ochii deschisi si sa nu se imbete cu apa rece! Am auzit de atatea ori fraze de genul: Mama tu esti cel mai bun dar altii au bani si pile… si de aceea tu nu poti reusi !” Atunci pentru ce sa mai lupte ? Este cea mai paguboasa modalitate de a-ti educa copilul!

Dupa ce am ajuns acasa, la Primaria Petrosani a fost sarbatorit Eminescu ! Fara falsa modestie, s-a mobilizat atat de bine (sigur ca piesa a fost cantata cu negativ, de aceasta data, si aproape de perfectiune) incat a miscat profund audienta si chiar…mass media(televiziunea locala si presa locala care i-au promis ca vor veni la scoala pentru a-i lua interviuri!). De aceasta data nu a mai gresit (poate si-a adus aminte de greselile din concurs, nu credeti?)

Poate credeti ca v-am scris aceste lucruri pentru faptul ca am castigat! Nu este asa! La toate festivalurile la care am participat (si nu la toate am fost neaparat primii, dar cel putin de la mijloc in sus!) am multumit organizatorilor pentru faptul ca i-a acordat copilului meu sansa de A URCA PE SCENA .

Va multmesc D-soara Irina Haidet si domnule Gavrila Inoan si pentru faptul ca ne-ati acordat incredere inca de la Aninoasa! A fost un concurs special la care ma simt parca si acum conectata. Eu nu stiu cum au trecut atatea ceasuri in ziua concursului! Multumim si bucurestenilor care au fost foarte draguti cu noi, cei din provincie ! Va multumesc inca o data si, vorba lui Creanga, “cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune!”

Cu respect si admiratie,
Fam Botezatu




In Romania exista un pol al muncii cu copiii.Vorbim despre orasul ANINOASA. Este un pol important, cu greutate. Una dintre actiunile ce se deruleaza acolo este si celebrul festival de muzica pentru scolari "VOCI DE COPII". Cine nu a fost macar o singura data la acest festival, nu va intelege. Nu va putea sa-si imagineze faptul ca un oras intreg traieste alaturi de organizatori. Ca in sala nu ai loc sa arunci un ac. Spectatorii aplauda, cinta, se bucura si sufera alaturi de concurenti. Este un spectacol senzational pe care l-am vazut doar la ANINOASA.
Inima acestei actiuni extraordinare este un grup de profesori si educatori condusi de doamna DIDINA BOTGROS. In fata acestor oameni ne aplecam cu respect. De aceea ne-a onorat mesajul primit din ANINOASA. Este o bucurie si o placere sa-l publicam. Ne mindrim cu aprecierile venite din ANINOASA. Stim ca sint ale unor oameni de maxima competenta, ascunsi de viata in valea ingusta, rece si ocolita de noroc a riului Jiu. Acolo unde ei fac minuni.

"Buna seara,
Am urmarit cu interes inca de duminica seara cand am ajuns acasa site-ul. Si daca la inceput am fost mahnita de cuvintele doamnei X, cuvintele dumneavoastra m-au miscat profund.
Ale mele cuvinte poate nu reusesc sa exprime tot ceea ce am trait in cele doua zile la Bucuresti. A fost ceva inedit, realizat de catre dumneavoastra cu mult suflet si daruirea caracteristica artistilor. Felicitari sincere pentru tot ceea ce faceti. Stiu ce inseamna munca de culise si imi dau seama ca pentru a realiza un asemenea concurs este nevoie nu numai de o munca titanica si profesionalism ci si de dragoste pentru copii, neastampar creator, entuziasm.
Ce poate fi mai inaltator, mai purificator pentru sufletul noastru constrans de atata incertitudine si prejudecata, innourat de atatea momente dificile pe care ni le rezerva viata, decat aceasta menire sacra si nobila de plamadire a sufletelor curate ale copiilor, de cizelare a spiritului si talentului?
Cate ore de munca? Cata cautare? Cate emotii? e greu de raspuns, e usor de uitat pentru ca toate izvorasc din dragoste pentru copii, pentru frumos.
Nu am alegat niciodata dupa trofee si premii. Am incercat sa scot in lume copii modesti, dar talentati dintr-un orasel al Vaii Jiului, copii care au dovedit ca nu sunt cu nimic mai prejos chiar daca vin dintr-o zona miniera. Sunt "COPII" care au nevoie de sensibilitate, de caldura, de... muzica si poezie.
"Lori curajoasa" a fost fericita ca a cantat pe o scena atat de mare....nu a inteles prea bine ce e cu esarfa si trofeul si nu a mai avut putere sa stea la pozele de final.
Mi-ar fi placut sa il fi vazut pe Sergiu cum il imbarbata pe Silviu si ii spunea e nevoie de foarte multa munca pentru a obtine trofee.
M-a incantat Alexia, cand a inceput sa planga in hohote pentru ca o pierduse pentru o clipa din ochi pe mama ei.
M-au incantat copii care se felicitau si se imbarbatau in culise, fara sa tina seama ca sunt la un concurs. M-au fermecat fetitele in minunate rochii de gala care s-au asezat pe jos, ca la sezatoare.... si cate si mai cate intamplari marunte de culise.
Silviu a inteles ca nu a fost destul de bine pregatit. Prin propunerea dumneavoastra i-ati readus zimbetul pe fata. Este hotarat sa munceasca si sa concureze si la anul, mi-a cerut deja piese noi pe care sa le invete.
Va multumim pentru propunerea facuta si bineinteles ca o acceptam. L-ati facut pe Silviu fericit!
Felicitari si va dorim succes in intreaga activitate.
Cu respect si consideratie
Didina Botgros